Cart is empty Revoluţia industrială a adus cu sine noi modificări în societate. A apărut producţia de masă, iar publicitatea pentru super oferte a fost percepută,în aceste condiţii,ca un instrument de a ajunge la o audienţă de masă. Secolul al XX-lea debutează cu apariţia radioului –un alt mediu ce promitea avantaje publicităţii si promovare online , care însă a fost surclasat de apariţia televiziunii în anii ’60.Pe parcursul acestor etape, s-a schimbat şi rolul publicităţii, de la cel deinformare la cel de creare de imagine. Primele campanii de marketing de masă, care au început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, utilizau mai mult publicitatea decât brandingul. Însă primele produse bazate pe marcă au apărut în mare parte datorităaltei inovaţii: fabrica. Rolul publicităţii s-a schimbat, din acela de a informa despre apariţia noilor produse în acela de a construi o imagine de marcă în jurul unui anumit produs (Klein, 2006). Am încercat în continuare să definim termenul de publicitate.O definiţie generală ar fi greu de conturat. De la accepţiunea publicităţii ca fiind „o comunicare de masă”(Bertrand), „psihosociologia informării aplicată unor obiective comerciale”(Cathelat), până la „publicitatea este orice formă de prezentare şi promovare” (Dominick), am întâlnit sute de definiţii ale termenului. Diferenţa esenţială constă doar în unghiul de abordare a acestei accepţiuni.Observăm, însă, că termenul „publicitate” tradus în limba română, înglobează atât activităţi comerciale, cât şi umanitare, sociale, culturale şi politice. Deşi în limbajul curent nu se obişnuieşte să se facă distincţie, teoreticienii utilizează pentru cazurile amintite două noţiuni diferite: „publicitate” şi „reclamă” (confuzia este remarcată şi de CristinaComan)(2000). Am considerat importantă sesizarea acestei diferenţe în contextul în care scopul lucrării de faţă este de a anliza impactul publicităţii asupra societăţii, specificând că în cazul nostru, dat fiind faptul că în limbajul curent nu se face distincţie între aceste două forme, vom sublinia diferenţa de sens doar în cazurile în care va fi esenţialmente nevoie. În celelalte cazuri, prin termenul de publicitate vom avea în vedere fenomenul publicitar în totalitatea sa ca exxtrabrands .În cazul clasificării funcţiilor publicităţii, am reuşit să conturăm cele mai întâlnite în literatura de specialitate,cum ar fi: funcţia de comunicare şi informare, funcţia economică, funcţia socială, funcţia politică, funcţia persuasivă, funcţia poetică (culturală) (Popa, 2005), (Drăgan, 1996), dar şi, conform opiniei lui Dorin Popa şi cea de evaziune. Conform opiniei lui Jean Stoetzel, cumulând cele trei dimensiuni – cunoaştere, informare şi evaziune, funcţia publicitară mai poate fi asimilată cu funcţia psihoterapeutică exxtrashop (Stoetzel apud Popa, 2005).Din punctul de vedere al sociologului Septimiu Chelcea, publicitatea are 3 funcţii: utilitară, artistică şi educativă. Iar publicitatea care îşi asumă doar scopul de a vinde, indiferent de mijloace, este numită de autor publicitate sălbatică. Aceasta „încearcă să „dreseze” omul prin standardizare: prin reducere, alienare, aparentă democratizare şi supralicitarea dorinţei de ascensiune socială” (Chelcea, 2012). Asupra acestui aspect ne vom opri în capitoluldedicat criticii publicităţii.Fiind considerată incontestabil o media, publicităţii îi putem atribui aceleaşi funcţii, formulate astfel de Cathelat: ” publicitate-antenă” (atunci când se lansează un nou produs), ”publicitate-ampli” (atunci când dramatizează schimbările de modă vestimentară, de exemplu sau lansarea de oferte ), ”publicitate-focus” (atunci când propune o nouă concepţie de viaţă), ”publicitate-prismă” (atunci când îşi diversifică propunerile şi le personalizează în funcţie de clientul-ţintă) şi ”publicitate-ecou” (atunci când întreţineun mod conservator de gândire) (Cathelat, 1987/2005). Publicitatea, se afirmă, aşadar, la fel ca şi mediile ca factori de latenţă, mecanisme conservatoare ale durabilităţii culturale ,dar, în acelaşi timp,şi ca factori dinamici, condensatori şi traducători de alternative pentru adaptarea la mediul înconjurător în schimbare. Oricât nu s-ar vorbi despre funcţia economică a publicităţii, trebuie subliniat faptul căpublicitatea nu poate scăpa de funcţia ei socială,pentru că orice mesaj comercial trimite la un model implicit de influenţare psihologică şi socială. Cumulând mai multe clasificări întâlnite în literatura de specialitate, am identificat patru tehnici utilizate de publicitari în acest sens.Publicitatea persuasivă la gyxy este cea care ataşează produsului coduri sociale, o întreagă panoplie de moduri de viaţă şi de gândire, o imagine a sinelui, jucând din plin rolul de instituţie pedagogică. Simbolul acestui tip de publicitate ar fi faimosul AIDA :(Atenţie, Interes, Dorinţă, Achiziţionare) .
Lucruri De Știut Despre Reclamă Și Publicitate
Publicitate – este o realitate absolută a zilelor noastre. Concepută ca metodă de informare, aceasta publicitate a evoluat tot mai mult spre domeniul economic, iar astăzi o regăsim pretutindeni: în cultură, în politică, în viaţa sportivă, în activităţile obişnuite etc. Aşadar, termenul de publicitate a ajuns să facă parte din existenţa noastră cotidiană. Reclama reprezintă un mod de discurs publicitar. Pentru ca o reclamă să aibă succes este necesară cunoaşterea publicului ţintă şi a nevoilor lui. Reclama online beneficiază de structuri publicitare subtile, rafinate, ce vizează percepţia şi emoţia audienţei. Iată zece lucruri de ştiu despre o reclama:
Reclama occidentala mizează pe mesaje subtile care fac trimitere la anumite valori ale consumatorului, adică la un stil de viaţă rafinat, apartenenţa la un grup select, „self-esteem ridicat. Accentul este pus pe individualitate, în sensul că asocierea cu o anumită marcă îţi imprimă valorile acelei mărci şi te face mai puternic ca personalitate.
Reclama defineşte la superlativ legătura dintre Emiţător şi Receptor. Publicitarul (emiţătorul) ştie ce-şi doreşte prietenul său, cumpărătorul (receptorul), iar acesta la rândul lui, este mulţumit că i-au fost citite gândurile. Atunci când se realizează o reclamă se urmăreşte foarte atent ca oferta să fie bine înţeleasă de către public. Este oferit produsul propriu-zis (nivelul de suprafaţă), şi, mai ales, este oferită o atitudine (nivelul de adâncime). De multe ori produsul promovat ajută la socializare, la integrarea în grup, meţine viu spiritul „de gaşcă şi întreţine viu acest spirit;se oferă mai mult decât poate face produsul însuşi, se oferă o imagine de sine superioară. Promovarea afacerilor este foarte necesara in zilele noastre din toate punctele de vedere .
Termenul publicitate nu se limitează la spoturile TV, la ceea ce găsim în reviste, ce ascultăm la radio ş.a.m.d. Fiecare-indiferent că este vorba despre o persoană fizică, o instituţie, un guvern, un partid-încearcă să creeze şi să transmită o imagine care să servească unui scop (economic, politic sau pur şi simplu să trezească interesul pentru un anumit aspect al vieţii:lupta împotriva cancerului, o atitudine corespunzătoare faţă de persoanele cu handicap, minoritare etc.).
Trăsătura principală a ceea ce inseamna reclama este persuasiunea. Creatorul textului de reclamă trebuie să anticipeze corect reacţia destinatarului, şi să formuleze oferta sa astfel încât ea să vină în întâmpinarea necesităţilor, dorinţelor receptorului.
Foarte convingători sunt acei autori de publicitate care apelează la unele personalităţi (artişti, sportivi, oameni politici) sau folosesc personaje istorice, oferindu-le ca model, fie doar pentru marea simpatie de care se bucură în rândul maselor, fie pentru a explica succesul acestora prin folosirea produsului promovat. Preluarea referinţei poate asigura un loc comun pentru o masă cât mai mare de receptori.
Dintre toate tipurile de publicitate, spotul publicitar TV pare a fi cel mai eficace datorită complexităţii sale – îmbinarea text, sunet, imagine, mişcare. Deşi beneficiază de acest avantaj enorm, apare totuşi o problemă şi anume credibilitatea. Prin analogie, spectatorii receptează spotul publicitar ca pe ceva regizat, nereal. Spotul trebuie să conţină câteva componente-cheie:elemente care atrag atenţia spectatorilor, un mesaj clar şi precis, argumente credibile, capacitatea de a genera asociaţii stimulative în mintea receptorului şi de a produce o experienţă emoţională pozitivă.
Nenumărate sunt modalităţile prin care se poate atrage atenţia publicului : jocurile de cuvinte, de diverse tipuri, dau o notă de relaxare şi chiar umor; povestirea cu final neaşteptat, folosirea unui cuvânt polisemantic. Cu ajutorul verbului este creată sezaţia de dinamism. Cele mai multe reclame folosesc imperativul, sfătuind, îndemnând receptorul să ia o anumită atitudine. Acest gen de reclama, considerata agresiva, este foarte des întâlnita în America. Folosirea atât de fecventă a imperativului se poate explica prin multiplele semnificaţii pe care le poate avea:invitaţie, sugestie, sfat, ordin. Ales corect, adică raportat corespunzător la destinatar, poate asigura un prim contact reuşit al receptorului cu textul publicitar.
Atât reclama audio, cât şi video au marele avantaj de a sugera calităţile deosebite ale produsului prin efecte sonore (exclamaţii), mimică, compensând astfel imposibilitatea de a da mai multe amănunte. Fundalul sonor al unei reclame este foarte important. După cum reiese, toate „componentele unei reclame trebuie să ţină cont de produsul promovat şi de personalitatea receptorului de a reacţiona într-un mod (pozitiv din perspectiva sponsorului) la respectiva formă de prezentare a mesajului publicitar. Publicitatea costă bani. Banii trebuie să fie cheltuiţi corespunzător, ceea ce înseamnă că trebuie cheltuiţi cu acurateţe. O greşeală în eficienţă este o pierdere în buget. Iar eficienţa înseamnă găsirea mesajului în forma corectă pentru publicul corespunzător. Publicitatea este echivalentă cu comunicarea. Alegerea ţintei stă la baza procesului comunicării. Uneori acest lucru este simplu, alteori ţinta este dificil de determinat-şi uneori chiar imposibil de determinat. Aceasta face din publicitate o artă şi o ştiinţă. Producătorul reclamelor are ca scop prioritar să atragă atenţia, să iasă în faţă, să aibă ceva relevant de spus. Reclama trebuie să acţioneze rapid şi simplu.
Există multe imagini culturale şi mituri generale sau specifice prelucrate în reclamă online , pentru că emiţătorul unui astfel de mesaj publicitar ştie exact la ce se face referinţă şi ce valoare are acel lucru pentru receptor. Un element component al culturii unei persoane este lectura. Textul publicitar face uneori apel la această „bază de date comune . Însă bagajul acumulat în acest domeniu variază de la o persoană la alta. Totuşi se pot trasa şi teorii comune mai multor indivizi. Acum intervine intertextualitatea. Foarte folosite ca intertexte publicitare, sunt pastişa, parodia şi citatul. Acestea pot face trimitere la texte sau modele de texte preexistente. Proverbe, basme, versuri celebre, expresii culturale-toate acestea alcătuiesc un univers cultural care-l „seduce pe receptor şi-l delectează, evitând monotonia ce ar putea apărea în astfel de texte, preponderent comerciale. Se observă uşor că această metodă conduce la o selectare a destinatarilor, sunt „avantajaţi cei cu un anumit nivel de cunoştinţe, totuşi şi în cazul unui receptor mai puţin avizat, informaţia din reclamă este percepută, dar cu valoare expresivă mai mică.